Psihogeneza bolilor spiritului - Opere Complete, vol. 3

Deşi studiile reunite în acest volum sub titlul sugestiv „Psihogeneza bolilor spiritului" par să se adreseze doar specialiştilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi), în măsura în care abordează schizofrenia sub diferite aspecte, totuşi interesul lor cultural este considerabil. Căci descoperirea arhetipurilor şi a inconştientului colectiv este indestructibil legată de activitatea psihiatrică a lui Jung. Aşa cum Freud a descoperit inconştientul personal pornind de la nevroze, Jung a descoperit inconştientul colectiv bazându-se pe tratamentul psihozelor. În articolul sintetic din 1958 dedicat schizofreniei, Jung o declară expres: tipul asociaţiilor şi formaţiunile observabile la psihotici i-au sugerat pentru prima dată posibilitatea existenţei unui inconştient suprapersonal, ale cărui elemente (arhetipurile) au un caracter universal, asemeni motivelor mitice.
[…]
Aşa cum Freud a demonstrat că nevrozele sunt tulburări funcţionale, Jung se străduieşte să ne convingă că psihozele nu sunt expresii ale îmbolnăvirii creierului şi polemizează cu psihiatria materialistă. Astfel, halucinaţiile nu sunt expresia îmbolnăvirii celulelor creierului, ci manifestări ale conţinuturilor inconştiente proiectate în exterior. Boala spiritului, cum numeşte Jung psihoza, nu trebuie echivalată în boala creierului. Deşi admite participarea factorilor organici la declanşarea psihozei, Jung accentuează importanţa factorilor psihici. Astfel, psihoza „este o stare a spiritului în care elementele mai înainte inconştiente au luat locul realităţii". Psihogeneza psihozelor deschide posibilitatea tratării lor prin mijloace psihice, Jung situându-se astfel în avangarda abordării schizofreniei pe calea psihoterapiei.

Vasile Dem. Zamfirescu